Un râu este fie o mare binecuvântare, fie un blestem.

Printre multele sale forme de manifestare – pe care le poţi observa doar dacă îl urmăreşti atent o vreme – două atrag atenţia în mod deosebit.

Acestea sunt furia şi calmul.

Când este furios, râul distruge tot ce îi stă în cale. Oameni, case, maşini, terenuri, toate sunt luate de-a valma şi duse de apă. Mai mult, după inundaţie, pentru ca daunele să fie reparate, este nevoie de timp, răbdare şi resurse până când viaţă să îşi reia cursul normal.

Când este calm în schimb, se transformă într-o sursă de bucurie pentru toţi. Ogoarele pot fi irigate, iarbă creşte în luncă (este cosita şi pusă la rezervă pentru iarnă), microcentralele furnizează curent, păsările şi animalele îşi pot face cuib pentru a da naştere la pui şi aşa mai departe.

Ce ai prefera să vezi? Dezastrul sau creaţia? Blestemul sau binecuvântarea?

Evident, orice om întreg la minte ar alege binecuvântarea.

Inteligenta Emotionala si influentele asupra sanatatii – sursa poza: noulpamant.ro

Dar o să îţi spun un lucru care te va mira: noi alegem dezastrul. Pe cât de contraintuitivă ar părea alegerea, pe atât de paradoxală este. Spun asta pentru că chiar şi în condiţiile în care ştim ce este bine, nu ne putem opri să facem rău.

Cum se întâmplă asta?

Din povestea de mai sus, cred că ai şi înţeles deja despre ce vorbesc. Râul este mintea, aceast minunat instrument pe care noi, oamenii, îl avem la dispoziţie.

Ca orice manifestare din natură, vine cu cele două aspecte, minus şi plus. Ea este neutră ca energie, însă modul în care alegem să o folosim determină rezultatele pe care le obţinem, fie ele pozitive, fie negative.

Şi uite aşa ajungem la ce spuneam mai sus. Deşi ştim ce este bine, ce ajută şi ce este constructiv, fără să ne dăm seama facem rău, ne punem beţe în roate şi distrugem.

Acest lucru se întâmplă pentru că nu ne-a învăţat nimeni să folosim energia râului care este mintea. Poţi avea o relaţie frumoasă, o stare de bine interior permanentă, un mediu în care să îţi placă să îţi petreci timpul, dar toate acestea cu o condiţie: să îţi disciplinezi mintea.

Este imperios necesar să înveţi să o aduci din punctul în care se află, cea de stăpân, în cea de supus, acolo unde îi este locul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de patru lucruri: înţelegere, răbdare, blândeţe şi disciplină.

Înţelegerea corectă (poate fi şi greşită) este ce care îţi permite să vezi şi să accepţi situaţia în care te afli.

Răbdarea, o consecinţă a înţelegerii, îţi permite să îţi acorzi timpul necesar pentru a-ţi dresa mintea.

Când înţelegi că mintea nu poate fi supusă cu forţa şi că este nevoie de răbdare, blândeţea intervine în mod natural.

Iar disciplina este cea care te ajută să obţii ceea ce îţi doreşti, adică linişte.

Ştiu, ştiu… vei spune că sună frumos în teorie, dar că este greu să faci acest lucru. Voi încerca să îţi arăt că este mai simplu decât pare, dar simplu nu înseamnă şi uşor, da?

Simplu înseamnă uşor de înţeles, nu de făcut. Când vine vorba de practică este nevoie de disciplina despre care vorbeam mai sus, care implică perseverenţă. Ca să înţelegi şi mai bine… cum crezi că apa reuşeşte să treacă prin piatră? Picătură cu picătură sau aruncând cu găleata?

Picătură cu picătură este răspunsul corect. Este singura metodă patentată pe care apa o foloseşte pentru a trece prin munte. Te asigur că de-a lungul timpului, în milioane de ani, a încercat diverse variante, şi în cele din urmă s-a oprit la cea mai eficientă: picătura.

Acest lucru se aplică şi în cazul nostru cu mare succes. Mintea este muntele şi dacă vrei să o disciplinezi, trebuie să fii precum picătura de apă, nu doar ca apa.

Deci, cum o disciplinăm?

Înainte de a vorbi despre tehnici, îţi voi spune pe scurt despre modul în care funcţionează mintea şi apucăturile pe care le are. Evident, prin practică vei reuşi să le identifici, dar să ştii despre ele mă gândesc că îţi va fi de ajutor.

Mintea are doar un singur mod de a reacţiona în faţa oricărei situaţii cu care se confruntă.

Adică, întotdeauna va alege una dintre extreme, dar niciodată să fie în echilibru. Va alege plăcerea în locul durerii, trecutul sau viitorul în locul prezentului, lupta sau fuga în locul echilibrului.

În toate aceste alegeri consecinţa este suferinţa. Chiar dacă temporar obţii plăcere, să presupunem, pe termen lung rezultatul este neplăcerea.

Acum, hai să vedem cum ajungi să îi urmăreşti comportamentul. Cea mai simplă tehnică (ele sunt sute, dar esenţa lor este aceasta), este atenţia.

Primul pas este să îţi fixezi pe telefon o alarmă care să sune din oră în oră. Am obiceiul să o numesc alarmă “Sunt viu”, pentru că ori de câte ori sună, îţi aduci aminte de tine.

Al doilea este să îţi urmăreşti corpul şi mişcările pe care le faci fără să intervii. Este la fel cu a privi la televizor. Când urmăreşti un film poţi vedea ce se întâmplă, dar nu poţi interveni pentru a schimba scenariul. Exact aşa se întâmplă şi în cazul acesta. Urmăreşti miscarile corpului fără să intervii si te asigur că vei ajunge să te minunezi de cât de frumos functioneaza această maşinărie.

Al treilea, să îţi urmăreşti respiraţia. Dacă îţi aduci aminte, în articolul trecut pomeneam despre relaţia dintre minte şi respiraţie. Cu cât gândeşti mai mult şi mai agitat, cu atât respiraţia este mai superficială, toracică. Cu cât este mai relaxată, respiraţia coboară în abdomen, acolo unde îi este locul.

Prin urmărirea resipratiei, vei constata că mintea se linişteşte iar respiraţia coboară. Practic, intervine relaxarea fără să faci mare lucru.

Al patrulea pas este atenţia continuă. În orice faci eşti prezent. Eşti acolo când mănânci, când faci baie sau când mergi la cumpărături. Cu alte cuvinte, oriunde de duci, te iei cu tine, iar acest lucru are un impact major asupra vieţii tale. Devii mai calm, mai blând, iei decizii mai înţelepte şi mai ales, încetezi să îţi mai faci rău.

Evident, între paşi există o anumită distanţă. Ai nevoie de un pic de timp să disciplinezi râul, să îl pui în albie şi să îl determini să se liniştească, însă se poate. Îţi pot promite că dacă reuşeşti – şi asta ţine doar de ţine – viaţa ta se va schimba radical.

Aşadar, nu uită: înţelegere, răbdare, blândeţe şi disciplină.

“Sanatatea esti TU!”

Paul Avram aduce valoare campaniei noastre “Sanatatea esti TU!”, o campanie de constientizare prin care dorim sa transmitem mesajul unei sanatati vibrante, a unei vieti fericite, avandu-ne pe noi  in centru.

Mai multe informatii valoroase gasesti pe paulavram.ro

Inteligenta Emotionala